Educarea individului in societate

OBIECTIVUL: asigurarea că un copil se conformează normelor sociale ale colegilor săi de aceeaşi vârstă şi ale şcolii. Alte relaţii, dacă sunt discutate vreodată, sunt periferice. SFERA: experienţe relaţionale cu colegii de şcoală de aceeaşi vârstă şi un învăţător distanţat o gamă extrem de limitată de situaţii relaţionale. MODELE: în primul rând alţi copii imaturi CALITATE: relaţiile cu prietenii sunt superficiale şi incerte. Atmosfera este de multe ori rece şi totdeauna de competiţie. Familia nu este un factor. IDENTITATE: identitatea copilului este dezvoltată prin încercarea de a câştiga acceptare din partea copiilor de aceeaşi vârstă. Acceptarea este bazată pe popularitate, judecată de multe ori pe baza înfăţişării exterioare, inteligenţei şi capacităţilor. Copilul vrea să devină ca ceilalţi prieteni de aceeaşi vârstă. Copilul simte o securitate falsă sau o mândrie falsă. VALORI: valorile creştine sunt în conflict cu valorile seculare ale altor copii şi a şcolii; copilul creştin poate fi obiectul respingerii sau a batjocurii. ALŢI FACTORI: respectul pentru autoritate este permanent pus sub semnul întrebării printre prieteni. Interacţiunea cu alţi copii este foarte rar supervizată; intervenţia adulţilor este rară. REZULTAT: acest copil devine un „tovarăş al nebunilor” şi suferă daune. Copilul devine asemenea celorlalţi copii. Integrarea scolara Integrarea scolara exprima: atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza; conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. In scoala, copilul cu tulburari de comportament apartine, de obicei, grupului de elevi slabi sau indisciplinati, el incalcand deseori regulamentul scolar si normele social-morale, fiind mereu sanctionat de catre educatori. Din asemenea motive, copilul cu tulburari de comportament se simte respins de catre mediul scolar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de scolar intra in relatii cu alte persoane marginalizate, intra in grupuri subculturale si traieste in cadrul acestora tot ceea ce nu-i ofera societatea. Datorita comportamentului lor discordant in raport cu normele si valorile comunitatii sociale, persoanele cu tulburari de comportament sunt, de regula, respinse de catre societate. Aceste persoane sunt puse in situatia de a renunta la ajutorul societatii cu institutiile sale, traind in familii problema, care nu se preocupa de bunastarea copilului. http://www.homeschooling.ro/ro/documents/socialization.html http://www.referatele.com/referate/psihologie/online4/Jocul-si-copiii--integrarea-scolara-referatele-com.php http://www.desteptarea.ro/articol_11140.shtml

2